Bărbații, între fidelitate şi adulter!

image

După cum am promis, şi bărbații vor avea un drept la replică. Mi-a fost imposibil să discut cu toți bărbații din preajma mea, dar am ales câte un reprezentant al fiecarei categorii.
Un bărbat peste 40 de ani – căsătorit şi cu copii; unĺ bărbat peste 35 de ani – burlac; un bărbat peste 25 de ani aflat într-o relație şi un altul de 20 de ani singur.
I-am rugat să fie cât de sinceri pot şi să-mi spună ce părere au despre relațiile serioase, la vârsta lor, copii şi fidelitate. Ce i-ar duce spre aceste lucruri şi ce i-ar îndepărta, dar mai ales ce îi face să devină infideli.

Alexandru(aşa o să-l numesc pe primul respondend, deşi nu este numele lui real) are 20 de ani, este student şi momentan nu este implicat sentimental. Îmi spunea că nici nu se gândeşte la copii, că uneori se simte el copil. A avut două-trei tentative de relații, dar departe de a fi serioase sau „reumatice”. Afirmă că : ” Iasmi…am 20 de ani, acum  cercetez. Cum să-mi dau seama care este femeia potrivită pentru mine când eu am crescut 18 ani lângă maică-mea şi soră-mea?!…Termin faculta’ şi apoi văd de-o relație serioasă…şi după 30 de ani şi de copii.” Nefiind implicat în relații de lungă durată, nu putem vorbi despre fidelitate, căci nici o aventură nu a trecut testul timpului.

Bogdan(aşa o să-l numesc pe cel de-al doilea respondend, deşi nu este numele lui real) are 25 de ani, este angajat în domeniul în care a terminat studiile, îi place ce face şi îi mai place mult ieşitul în oraş şi timpul petrecut cu iubita lui. Bogdan crede că este normal să aibă o relație serioasă la vârsta lui şi spune că deşi era genul aventurier, acum simte cu adevărat prezența calitativă a unei femei în viața lui. Îşi face planuri ca de sărbători să îi ceară mâna iubitei lui şi în scurt timp să aibă copii. Recunoaşte că viața de aventurier l-a făcut să piardă femei cu adevărat minunate şi chiar credibilitatea celor din jur. De aceea nu s-ar mai întoarce nicicând la acea etapă, nu ar risca ce are pentru…”o clipă de plăcere…şi nici aia nu este garantată. ”

Cristian(aşa o să-l numesc pe cel de-al treilea respondend, deşi nu este numele lui real) are puțin peste 35 de ani, conduce propria afacere de câțiva ani. Este foarte cunoscut atât în Timişoara cât şi în Bucureşti, atât pentru afacerile pe care le întreprinde cât şi pentru multele „fane” care roiesc în jurul lui. L-am întrebat, cum este posibil ca un bărbat cu atâtea atuuri şi cu atâtea opțiuni, să nu reuşească să ” se aşeze”?! Mi-a spus : ” Iasmina dragă, nu mai am curaj! Am fost înşelat şi de atunci fie le suspectez, fie nu mă interesează…Poate ar trebui să merg la un psiholog…Nu vreau copii ca să asiste la un eventual divorț, nu mă pot lega de nimeni, iar când simt că mă ataşez, dispar! Sunt slab, dar îndoiala mă ucide…şi mă întorc la muncă, aici pot prevedea lucrurile în cea mai mare parte! Nu sunt adeptul înşelatului, tocmai o infidelitate mi-a schimbat viața…Dar mă uit în jur şi am senzația că bărbatul are în ADN-ul lui bigamia, defapt asta ne spune şi istoria. Ce nu ştiam, este faptul că se aplică şi la femei.”

David este ultimul dintre bărbații „intervievați” de mine. Are puțin peste 40 de ani, este căsătorit şi are doi băieți frumoşi. Meseria îi este în slujba statului şi deține o funcție importantă, care-l obligă să-şi cenzureze comportamentul şi să nu se expună inutil. Deci are o relație serioasă şi copii, să vedem ce părere are despre fidelitate. „Iasmina… este foarte grea întrebarea ta, îți voi răspunde, dar este strict părerea mea. Nu ştiu ce cred alți bărbați şi nici nu-mi pasă. Nu o să te mint, am înşelat…Am înşelat cu trupul sau doar cu gândul…am înşelat din răzbunare şi am înşelat de ciudă …Am înşelat din lipsă de afecțiune şi din lipsă de sex…Dar ce minte aveam la 20 de ani 🙂 …Acum dacă aş mai înşela? Da… poate…Dar acum ar fii mai mult, ar fii precum o joacă a minții cu alte minți( ştii că noi masculii iubim jocul şi pericolul, iar ‘cel mai periculos joc este femeia’), aş pătrunde în mintea femeilor şi le-aş demonta credințele şi afirmațiile…Poate nici nu ar trebui să ajung la sex, poate nici nu ar trebui să ştie cine sunt, avem atâtea posibilități cu rețelele astea de socializare(apropo, mare grijă cu cine vorbeşti pe facebook şi ce vorbeşti), încât aş avea de unde alege…Ce m-ar ține lângă o singură femeie şi dacă fidelitatea este reală? Bineînțeles că este reală, eu am fost loial unei singure femei ani de-a rândul…Iar asta pentru că am avut încredere în ea şi în iubirea pe care spunea că mi-o poartă, asta pentru că ştiam că dacă ar fii să încasez un glonț ar fii sărit înaintea mea. A luptat cu toți şi toate pentru mine, pentru noi…Funcționăm exact ca voi, femeile, avem deopotrivă nevoie de atenție şi dragoste, de declarații şi fapte…Doar că noi nu le cerem şi nu ne lamentăm dacă nu le primim, dar le dorim. Repet pentru mine încrederea = fidelitate şi infidelitatea = joacă…sper că ți-am răspuns 🙂 . ”
Deci dragii mei, acestea au fost doar câteva mărturii/păreri…voi ce credeți? Care să fie cauza infidelității barbaților? Şi are ea rezolvare oare?

Toate cele bune!
Iasmina Loredana Groza

Reclame

Femeile, între fidelitate şi adulter!

image

” Eu nu accept geometria în iubire,
Triunghi în dragoste, plimbări pe-o ață subțire…”

Exact acestea sunt versurile de început a celei mai difuzate piese a momentului, „Da mama ” a Deliei. O piesă atât de controversată şi totuşi cu versuri atât de profunde. Însă nicăieri nu este specificat de unde vine durerea… Oare a fost rănită, înşelată sau poate că ea a înşelat …Pentru că da, şi femeile înşeală şi da, şi femeile mint. N-o fac des, dar o fac bine. Întrebarea este : ” De ce înşeală femeile? ”
Răspunsuri sunt multe şi diverse. Paulo Coelho povesteşte în „Adulter ” despre o tânără soție şi mamă, supărător de frumoasă, deşteaptă şi cunoscută. Care pe deasupra are ca soț un bărbat extrem de bogat, influent  şi generos. Ai spune că are o viață minunată, perfectă. Are tinerețea, frumusețea, faima, luxul şi puterea de partea ei. Ce i-ar putea lipsi unei asemenea femei? Cum de a ajuns să fie infidelă? Autorul ne povesteşte cu lux de amănunte tot, dar eu vreau şi părerea voastră!
Am discutat cu mai multe prietene, doamne, această temă. Răspunsurile au fost diverse, aş putea împărți în trei categorii : femeile înşeală pentru afecțiune şi atenție, înşeală pentru sex mai bun, pentru pasiune şi realizarea tuturor fanteziilor, fără restricții morale şi nu în ultimul rând, femeile înşeală pentru bani şi putere, pentru că trebuie să-şi admire bărbatul, iar acesta trebuie să fie într-un continuu crescendo…

Trebuie să mărturisesc faptul că în unanimitate, doamnele, mi-au mărturisit că nu ar înşela deloc, dacă ar avea din fiecare categorie un anumit procent (procentajul diferă de la caz la caz).

Personal n-aş risca demnitatea mea, reputația în fața copiilor mei şi a familiei pentru vreuna din cele mai sus menționate…Dar oare ce-aş face când toate acestea ar veni într-un singur pachet şi nu le-aş mai regăsi în casa mea? Cum reuşeşti să menţii focul iubirii în pofida greutăţilor întâmpinate în acest drum, nu tocmai uşor de parcurs, numit căsnicie sau relaţie sentimentală stabilă?!

Asemenea piesei Rihannei – Unfaithful, de cele mai multe ori femeile rămân prinse între fosta relaţie şi actuală. Mai exact, înşeală pentru că le lipseşte ceva, dar în acelaşi timp ” acel ceva ” nu poate suplini total fosta relaţie. Astfel se produce un mix de vinovăţie şi frustrare. Ar rămâne, dar sunt nefericite, ar pleca dar ştiu că ar lăsa ruine în urma lor şi rămân cumva prinse între cele două relaţii, precum rătăcesc sufletele necurate, între cele două lumi. Veşnic neliniştite, veşnic neîmplinite.

Să rănim pentru fericirea noastră sau să  îndurăm pentru o fericire şi mulţumire ( imaginară ) a tuturor? Viaţa nu este niciodată simplă, iar dragostea este îndoit mai complicată, dar, poate înţelepciunea, comunicarea şi puterea de a spune ce simţi exact când simţi, ar putea fii ingredientele spre o cale mai puţin dureroasă.

Să nu uiţi că poţi minţi pe cineva, îi poţi minţi pe mulţi, poţi minţi pe oricine, dar niciodată nu te vei putea minţi (cu adevărat) pe tine.

Sper să te gândeşti  de două ori înainte să faci  pasul spre infidelitate…mereu există ” victime colaterale”…Aştept să dezbatem acest subiect dacă te intereseză, să nu uiţi că , pentru mine, părerea ta conteză!

Ps : În curând vom avea şi interviul realizat cu ajutorul unui bărbat … ” Bărbaţii, între fidelitate şi adulter „.

Toate cele bune!!!

Iasmina Loredana Groza

13 Superstiție sau ghinion curat ?

image

Nu credeam că va fii o zi proastă dacă o pisică drăgălaşă, cu blănița neagră, îmi va tăia calea. Dacă uitam ceva mă întorceam fără nici o problemă.

13? Este un numar, după 12 şi înaintea lui 14 nu?
Nu obişnuiesc să cred în noroc…poate, doar în cel făcut de mine. Cred defapt că alegerile mele sunt bune sau nu; deciziile, înțelepte sau pripite.
Cred toate acestea după ce,  acum 7 ani şi 3 luni am trăit un ” vineri 13 negru „. Nu a fost o zi cu ghinion, a fost precum o hologramă din întunecatul şi durerosul iad. Apoi da, am crezut că 13 este ziua mea cea  neagră. Anii au trecut şi durerea s-a mai domolit. Am lăsat fereastra sufletului între-deschisă şi razele „Soarelui” au început să-şi facă loc înăuntru.
Astăzi, deşi port amintirea acelei zile negre, nu mai doare la fel. Astăzi am schimbat povestea. Am înlocuit durerea cu linişte, ura cu iubire, ranchiuna cu iertarea şi vina cu adevărul.

Însă nu ştiu dacă aş fii reuşit singură. Se spune că atunci când eşti în cumpănă şi nu mai ştii ce să faci, Dumnezeu îţi trimite îngeri, cu chipuri de oameni să te ajute să înţelegi că viaţa are multe părţi frumoase. Şi  uite aşa, cu puţin ajutor divin, cu puţină bună-voinţă din partea mea, am schimbat povestea. La capătul celălalt al lunii, într-un 29 geros, durerile si „flăcările” lui 13 iunie au fost stinse.
În concluzie, se pare că noi dăm importanța dorită unei simple zile, unui eveniment. Şi dacă stă în puterea noastră să alegem, să gândim pozitiv atunci!!! Să atragem bunul, frumosul şi minunatul în viața noastră!!!

Fii pictorul vieţii tale!!! Creionează-ţi şi colorează-ţi viaţa cum vrei tu!!! Nu va fii uşor să faci din negru-alb, dar încrederea, iubirea şi iertarea îţi vor conduce paşii spre cel mai pur alb – liniştea sufletului tău!!!

Toate cele bune!!!

Iasmina Loredana Groza

Suflete pereche. Mit sau realitate?

suflete pereche

Mă întreb, vi s-a întâmplat vreodată să vă înţelegeţi atât de bine cu amicul/ amica voastră încât să aveţi senzaţia că îl/ o stiţi de o veşnicie?

Dar, oare s-a repetat sentimentul de „deja-vu”  şi în cazul iubirii? Aţi simţit vreodată că ,deşi ,cunoaşteţi acea persoană de puţină vreme, parcă îi simţiţi sufletul, parcă îl cunoaşteţi  dintodeauna? De parcă până atunci nu aţi mai iubit (deşi aţi mai făcut-o), de parcă de atunci nu veţi mai iubi ( deşi sigur o veţi mai face, dar altfel ) …

Se poate oare ca  sufletele pereche să se regăsească în fiecare existenţă a noastră, se poate să rămână îmbrăţişate pe veşnicie, deşi trupurile care le găzduiesc, se despart la un moment dat sau se schimbă?

Am vizionat de curând o peliculă pe această temă: ” I Origins ” ( https://www.youtube.com/watch?v=sEGppIgwKf0 ), o peliculă plină de suspans, de emoţie, unde se duce o luptă a credinţelor; Cine deţine adevărul, ştiinţa sau spiritualitatea? Şi întrebări mai sunt de pus, dar nu vă răpesc misterul, îl veţi descoperi vizionând acest film cu totul aparte.

Mi-ar plăcea să cunosc părerile voastre, mi-ar plăcea să ştiu dacă şi alţi oameni şi-au întâlnit sufletul pereche, dacă îl ţin în braţe în fiecare noapte.

Tu lângă cine dormi? Ce te aduce în fiecare seară acasă? Este oare acel suflet, sufletul tău pereche sau îl cauţi în alte corpuri în fiecare clipă a existenţei tale? … Şi întrebări mai sunt de pus, dar sper că fiecare dintre noi să avem puterea să ni le adresam şi să căutăm răspunsul în adevăr,  în străfundul nucleului nostru: sufletul ,doar el ne face oameni cu adevărat!

Ps : Vă mai las un link … o melodie de suflet  pentru mine …  Christina Perri – A thousand years -https://www.youtube.com/watch?v=rtOvBOTyX00

Toate cele bune, suflete  frumoase!!!

Iasmina Loredana Groza