Capul sus și zâmbetul pe buze! Așa mi-a spus… și o să ascult!

Poate vor spune unii ” Mai bine se ruga decât să posteze „… poate nu o să mă intereseze părerea lor…

Eu am propriul fel de a fi, de a iubi și a de a suferi, iar scrisul este prima mea formă de terapie.

Astăzi sufletul meu este mohorât, cel mai drag suflet al lui stă la granița dintre lumi și nu se poate decide în care să pășească, iar acest lucru aduce suferință amândurora.

Eu știu sigur că ea, MAMA, este sufletul meu pereche! Nu știu dacă ne-am mai întâlnit în alte vieți, nu știu dacă ne vom mai întâlni, dar sunt convinsă că în aceasta fiecare și-a îndeplinit misiunea, una față de cealaltă, cum a putut mai bine.

Dacă va rămâne va suferi fizic, căci corpul ei cuprins de multe boli, de mai bine de 30 de ani, nu mai știe cum să facă față.

Dacă va pleca, regretul că mă lasă aici, singură, îi va mai rămâne ceva timp în memoria sufletului.

Este o grea decizie. Dar scumpa mea, știu că mă simți și mă auzi, eu te îndemn să te întorci rapid sau să pleci liniștită. Ești o mamă curajoasă, luptătoare și cu o personalitate puternică, pe care mă bucur că o moștenesc. Ai căutat mereu să fiu mai bine decât ai putut tu să fii și să nu mi se irosească potențialul, probabil cea mai mare dovadă de dragoste! Abia în ultimii 10 ani am devenit noi prietene bune, după ce am trăit deja, experiențe de care tu îmi povesteai, dar cred că acești 10 ani au făcut cât o existență întreagă. Tu m-ai învățat ce este bine pentru mintea mea, demnitate și cele lumești, iar eu ți l-am prezentat pe Dumnezeu în multe forme, sunt tare mândră de tine că ai reușit să nu mai pui preț pe lucruri, să lași orgoliul la o parte și să ierți cu tot sufletul! Toate aceste și multe altele mă fac să nu mă gândesc azi la mine. O să îmi fie dor… știu… cum nu mi-a mai fost niciodată, dar voi vorbi cu sufletul tău mereu și știu că Dumnezeu îți va permite în continuare să veghezi asupra mea.

Fii liniștită, eu voi ține capul sus, voi avea zâmbetul pe buze, ( așa cum alt suflet drag mă îndeamnă ) pentru că te voi știi bine, așa cum te-a visat nașa Petro. Voi continua planurile despre care atât am vorbit noi două și voi ține seama de fiecare sfat pe care mi l-ai dat… Poate o să mai și plâng, poate o să urlu… dar va fi doar ca să eliberez dorința de a te ține în brațe. Așa cum te-am învățat, trăim emoțiile, le gestionăm și nu le lăsam să ne afecteze.

Mă opresc din scris pentru vreau să îți mai umezesc buzele și să îți mai citesc rugăciuni. Vreau să știi doar că, deja zeci de suflete te-au vizitat, zeci de suflete se roagă pentru tine!

Fii fericită mamă, ai darul suprem : ești iubită!